Aproape tanara

- Mami, ai vrea sa poti da timpul inapoi, inainte sa ma ai pe mine si sa fii iar tanara si libera?

Eu sunt in cada de baie, in spume, unsa cu toate alifiile. Ea sta pe jos, langa cada tinandu-si batranul motan in brate. Iau o pauza, mi se icetoseaza un pic mintea, mi se strange inima.
 

-  Adica, nu ca n-ai fi tanara, o drege ea, adancind si mai tare ridurile-mi de pe fata, dar ma intrebam daca ai vrea s-o mai iei o data de la capat.

N-am voie sa incep sa plang! Clar n-am voie! Nu ca nu m-ar fi vazut plangand. In fond, mamele sunt niste amarate de femei care mai trebuie sa si planga din cand in cand. Dar acum n-am cum, trebuie sa ma abtin, ca nu care cumva sa creada ca viata e de cacat sau ca eu sunt batrana sau ca samponul tears free e un fake…

Stau un pic, iau caruciorul cu trei roti ruginite si ma duc inapoi pana acolo unde pentru ea ar insemna “de la capat”. Ii zambesc si ii raspund.

- Nu mami, nu as vrea sa dau timpul inapoi. In fond sunt aproape tanara si aproape libera.

Se uita cu ochii ei migdalati la mine si-mi cauta ironia obisnuita, pe fata si n-o gaseste. Se incrunta la mine. E a mea, deci gandeste si nu se multumeste cu putin.

- Pai iubita mea: am prieteni, ma distrez, rad, petrec, ma imbrac colorat, ma aranjez, fac glume proaste, ma dau cu ruj rosu, ma ciupeste tac-tu de fund, ma uit la desene animate, imi pun dresuri pe post de par lung, alerg dezbracata prin casa, fac lucruri la care nu te astepti, merg prin ploaie, rad la soare?

- Da mami.

- Deci sunt aproape tanara… varsta ma incurca, restul e ok, nu?

Rade la mine.

- Cat despre libertate… o am in mine ca un cal naravas. Fac alegeri si compromisuri, dar sunt ale mele. Si atunci cand ma vezi trista si nefericita este pentru ca au luat altii hotarari in locul meu. Nimic nu ma face mai nefericita. Nu poti fi complet liber daca vrei sa traiesti printre oameni, intr-o societate, dar precum tineretea si libertatea o ai, daca o simti. Eu o simt si cine ma cunoaste stie ca ori trebuie sa-mi accepte libertatea, ori sa se sperie de ea. Eu sunt un om aproape liber, spre deosebire de multi altii.

- Deci mami, daca esti aproape tanara si aproape libera, inseamna ca esti aproape fericita.

Si de data asta ii citesc eu ei ironia pe chipul aproape identic cu al meu. I-am dat tot ce-am avut mai bun: inteligenta si frumusetea. Tineretea, libertatea si fericirea va trebui sa si le gaseasca singura sau… aproape singura. Eu voi fi mereu aproape de ea.

Prietenia in pielea goala

Prietenia e dincolo de orice forma de relatie. Prietenia e ceea ce leaga doua suflete fara obligatii, fara “trebuie”, fara “asa-i frumos”, fara “sangele apa nu se face”, fara “ce zice lumea”. Prietenia e iubirea pura.

Prietenia e o forma de masochism cu fata umana. Prietenul nu ti-l poti minti, ca e parca te-ai minti pe tine insati. Ideea e, ca pritenului trebuie sa-i verbalizezi adevarul… acolo la tine-n cap pare cumva, dar cand pui problema in cuvinte rostite e ca si cand ai semna ca esti de acord ca exista. Macar nu ramai singur cu problema…

Prietenia e atunci cand te tolanesti in fotoliul preferat si-ncepi sa-ti scoti hainele de pe tine, sosetele, chilotii si sa ramai in pieile goale. Pe urma incet incepi sa-ti scoti si pielea si venele si muschii si nervii, sa ramai un schelet gol la care se uita prietenul si pe care-l strange-n brate chiar daca-i urat si sec.

Prietenia e atunci cand stie ca nu-i rasu’ tau.

Prietenia e compusa din rauri de lacrimi, unele varsate, altele abtinute si multe ce vor sa vie. Prietenia e durerea pe care ti-o poti purta in piept ca pe o decoratie: “pentru curajul de a va pune sufletul pe tava, vi se acorda steaua prieteniei”. Si te buseste plansu’ de tristetea pe care-o ai si de prietenia pe care-o meriti.

Unii oameni n-au prieteni. Fie-va frica de ei!

Prietenia e nelimitata. E fara granite, distante, timpi. Ea are doar valoarea unor sentimente reciproce si a unor schimburi de energii. Nu poti cumpara prietenia, nu o poti da, nu o poti cere, nu o poti astepta, nu o poti imprumuta, nu o poti uita, nu o poti sterge si nu te poti lipsi de ea. 

Prietenia e peste ce vede ochiul liber. Prietenia nu e ras si bucurie, p-astea le poti avea si cu cei mai buni dusmani, prietenia e atunci cand lupti umar la umar, cazi pe moale si te bucuri ca-i e altuia mai bine decat tie! Aia e prietenia!

Sedinta cu parintii sau cum sa cunosti o adunatura de tampiti for free

   Deci m-am intors de la sedinta cu parintii... Deci! Deci! Deci!
   Acum inteleg motivul pentru care ma lua mama la omor atunci cand venea de la astfel de sedinte! Nu eram eu vinovata! Erau parintii care o scoteau din minti!!! Am ajuns la 8 acasa si am latrat la H si la Cleo pret de o ora despre aceasta sedinta. Beau un pahar de vin dupa 4 luni de abstinenta si cred ca voi lua si un Extraveral inainte de culcare.
Băăăi lumea e nebun!!!
    Oamenii au timp, n-au probleme, n-au prieteni, n-au minte, n-au pe dracu' sa ma ieie!
"Eu nu vorbesc germana, dar profesoara de germana nu e buna de nimic.""Fata mea vine cu doua randuri scrise in caiet. Profesoara nu e buna." "Oare paduchii chiar exista?" "Copilul meu stie engleza avansati, d-aia se suie pe banci la scoala, in timpul orei de engleza." "Profesorii trebuie sa-si schimbe metoda si sa predea cursurile interactive." "Profesorii trebuie sa le dea mai multe teme!" "Copiii au prea multe teme."
    Stateam cu o mamica-n banca, care la un moment dat si-a luat capu-n maini si si-a indreptat privirea inspre lamineul masutei. Am intrebat-o: "Aveti probleme mai mari, doamna?" A busit-o rasu'. Macar am adus un zambet pe buzele cuiva si am reusit sa ma abtin de la violenta cruda, pura si pornita de simpla furie, fata de altii. Sunt o fiinta pasnica, dar mi se incinsese pielea capului si mi se inrosisera loburile urechilor de nervi de la cate prostii am auzit intr-un interval de timp de o ora jumate in care mai bine-mi numaram scamele de pe rochita decat sa fiu in clasa aia de omuleti pseudo interesati de odrasle, pseudo intelectuali si pseudo rezolvand pseudo probleme.
    Get a life! Luati cu țuica! Faceti sex! Ascultati muzica la maximum! Jucati-va cu prietenii sau rudele! Fumati ca face bine la creier!
    Doamne, jur ca nu ma mai prinde nimeni la anu' la 'fo sedinta cu parintii! Sa ma scuipati daca va mai scriu ca am fost!!!

Suntem povesti

    Fiecare are o poveste, spune-se. Parerea mea ca SUNTEM povesti, pornind de la zero si mergand pe un drum mereu schimbator, mereu in miscare – drumul nu noi. Nu suntem Alice din Tara Minunilor! Suntem cateodata Omul de Tinichea fara inima, altadata Palarierul cel Nebun, in unele zile suntem vizuina iepurelui, suntem zmei, printese, Scufite Rosii si lupi rai, rand pe rand. 
   Am fost creati si ganditi ca o proza, unii lunga altii scurta, dar fiecare cuvant adaugat devine parte din povestea care suntem. In nici o zi nu mai suntem cei de ziua trecuta. Ne modificam ca scrisul de mana. Apropos, mai stiti sa scrieti de mana? Sau sunteti povesti digitale?

   Si stiti cand ne transformam cel mai tare? Noaptea. Cand se asterne linistea peste aparente, cand stelele scriu pe noi ca pe niste coli de hartie albe si cand subconstientul isi deschide portile si dezleaga toti zmeii si printii necunoscuti  care ne bantuie fara stirea noastra. Noaptea are darul sa dizolve realitatea intr-un pahar de intuneric si sa o lase in voia lunii lunatice. Si te mai trezesti cu inca un fragment pe care nici macar nu ti-l poti aminti. 
   Cand iubim. Cand iubim ne transformam rau! Inteleptii zic ca ar fi bine, ca trebuie sa iubim mult, lung si lat, cu toata fiinta. Eu nu sunt convinsa de asta, dar oricum iubirea e inevitabila aducatoarea de fericire si durere si de dependenta. Ceea ce ne schimba pe noi ca si povesti nu este iubirea in sine, ci persoanele pe care le iubim. Zicea Nichita “suntem ceea ce iubim.” Iubim binele suntem lumina, iubim raul devenim intuneric… si desi stim ca iubirea ne va schimba cu totul topica o cautam o viata, o gasim, o gresim, o aruncam, o cultivam, o, ooooof.

   Si durerea ne mai transforma. Cand ne doare ne deformam, ne recream, ne sfaramam ca sa ne ridicam sub orice alta forma decat cea dinainte. Cand apare durerea simti cum penita iti zgarie fiecare nerv si cum tot ceea ce ai fost este frumos si orice vei fi va fi urat. Gresit. Forma sub care te ridici din durere e pur si simplu alta, nu e ca iubirea, durerea transforma obiectiv si definitiv.

   Atunci cand realizezi ca esti poveste incepi sa intelegi de ce esti in perpetua schimbare, de ce nu te mai recunosti uneori in actiunile tale, de ce te cauti si nu te mai gasesti si de ce la batranete nu mai poti face prea multe actiuni, ci stai linistit si privesti inapoi povestea completa. Apoi te intorci acasa sub forma de fraza si cuvant si esti evaluat de critici: o poveste, nu e doar o poveste, e o poveste buna sau proasta.

Zic, sa incercam sa fim povesti cat mai frumoase si cat mai aventuroase. Doar zic.